Candidați și ...contracandidați

Candidați și ...contracandidați

Am avut alegeri pentru președinte și ne-am izbit de o frază tipar: contracandidatul lui Ponta. Cum nu se folosea titulatura normală în presă, de candidat pentru fiecare dintre...candidați, prima reacție a fost de respingere a termenului. La o mai atentă urmărire, am ajuns la concluzia că, din păcate, avem candidați și contracandidați. Candidatul aflat la butoane, Ponta aici, a dat mită electorală, a pupat poala popii, a promis marea cu sarea, a speriat pensionarii că Iohannis le taie pensiile. Iohannis, nefiind un candidat, ci un contra-candidat, care nu a putut să-și facă campanie electorală pe banii publici și folosindu-se de funcție, cum a făcut Ponta, a fost la nivelul de sărăntoc care vrea și el funcția, așadar, contra-candidat!
Din păcate,  România nu e țara normală în care un candidat să își dea demisia cu 2 luni înainte de data alegerilor, pentru a nu beneficia de avantaje electorale și astfel avem în țară tot felul de mici Ponta care au candidat folosindu-se de instituție, de funcție, de banii publici. Așadar, fraierul care îndrăznește să se pună cu cel în funcție e contracandidatul, cel care e jupânul la butoane și care mai vrea să fure în continuare e candidatul. Trist, dar adevărat, iar societății civile nu îi pasă de șansele inegale și de perpetuarea răului în funcție folosindu-se instituția, funcția, presa cu contracte la hoțomanul în funcție și așa mai departe. Din fericire, câteodată electoratul îl mai trimite la plimbare pe candidat și alege răul cel mai mic.